în timp ce mă uitam la recomandarea de yoga primită pe canalul de youtube la care sunt abonată, am dat peste o campanie făcută de Always #likeagirl. După ce am depășit primul gând, că au copiat campania Dove de frumusețe, am ascultat mai cu atenție și mi s-a făcut pielea de găina.
Mi-am amintit câți ani am încercat să demonstrez că pot sa fiu egală cu un bărbat și să fac aceleași lucruri. Știu să fug ca un bărbat, să fluier ca un bărbat, să deschid sticle de bere și de vin fără uneltele standard (da pare amuzant), să merg pe munte având rucsacul cel mai greu și să fiu totuși prima care să îi ajute pe ceilalți, să joc fotbal, să nu mă plâng și să nu plâng, să țin distanța față de oameni, un serviciu de bărbat plecat toată săptămâna de acasă și condus prin țară, conduc ca un bărbat, muncesc cât un bărbat asumându-mi și rolul de mamă, femeie care dă viață unui cămin, iubită… și altele.
Ironia este că de fapt mie mi-a plăcut să fac aceste lucruri, dar pentru că ele erau etichetate ca fiind de bărbat m-am identificat cu o cauză, aceea de a demonstra că o femeie poate orice. Și asta m-a făcut să nu mă opresc atunci când înțelepciunea spunea să mă opresc. Mergeam mai departe, lăsând să îmi afecteze bunăstarea, sănătatea, familia.
Și ce ușurată mă simt acum când am realizat că nu trebuie să dovedesc nimic nimănui. Că oricum nu pot să influențez ce gândesc ceilalți, indiferent ce fac sau cum mă port eu. Că pot să fiu eu așa cum simt, că nu există un tipar în care să mă încadrez, nici așteptări la care să mă ridic. Doar bucuria de a trăi și de a fi înconjurată de oameni pe care îi iubesc și care mă umplu de căldură și iubire.
Și mă întreb, mai ales cu Adina, sora mea și Clau, nepoata mea, în gând, cum reușim să le transmitem fetelor noastre mesajul:
- Că pot să facă orice, însă că nu au nimic de demonstrat?
- Că nu exista limite dar nici obligații?
- Că nu trebuie să se încadreze în tipare dar nici să le rupă?
Să le învățăm să fie ele însele. Să se descopere, să persevereze sau să renunțe, dacă vor și să o ia de la capăt cu altceva.
Singurul lucru care îmi vine în minte, este să nu le judecăm pentru deciziile pe care le iau și felul în care fac lucrurile. Să le înconjurăm de iubire și să fim aproape de ele la nevoie. Să începem discuții și jocuri despre rolul femeilor în lume, țară, comunitate, familie, să le ajutăm să își descopere propriile valori, nu să le ia pe cele transmise de cei din jur sau de media. Așa le vom putea crea spațiul necesar să se descopere și să se dezvolte in direcția în care înțelepciunea lor le indică să meargă, simțindu-se totuși în siguranță, pentru că știu că le suntem alături orice ar fi. Urmăriți și videoclipul și spuneți-mi voi ce sugestii aveți?