Dacă ar fi să îți lași mintea să zboare, fără nici o limită de bani, timp, spațiu, comunitate, ce ți-ai dori să faci ca să fii împlinit/ă și fericit/ă? La ce visezi? Te avertizez, s-ar putea să nu îți placă ce îți vine în minte, ba chiar să te sperie.
Este a doua oară zilele acestea când cineva mă invită să reflectez asupra ceea ce îmi doresc și mi-ar place să fac cel mai mult și spre surprinderea mea, activitățile cu familia nu sunt printre primele care îmi vin în minte. De fapt când închid ochii și îmi imaginez toate lucrurile pe care mi le doresc, îmi dau seama că mă bucur singură de ele, adică nu singură, singură ci alături de alți oameni pe care îi întâlnesc în cale. Dar fără familie. Ce îmi doresc?
Să merg pe munți înalți
Să dansez
Să cunosc alte culturi ca voluntar
Să călătoresc în vacanță
Să navighez
Să cânt la chitară
Să scriu o carte
Să particip la un yoga retreat în munți
Ce fac eu acum? Îmi dedic majoritatea timpului familiei, de fiecare dată când e nevoie și sunt solicitată. Sunt alături și cu familia mea așa cum consider eu că trebuie să fii, cu sufletul acolo, fără prejudecăți și cu inima deschisă pentru a putea crea un spațiu de încredere și siguranță ca să putem crește toți împreună. Și îmi place. Sunt fericită.
Atunci mă întreb ce se întâmplă cu dorințele și visele mele? Sunt unde vreau să fiu sau mă păcălesc? Sau poate pentru că de doi ani am avut oportunitatea de a petrece mult timp alături de familie, pentru că nu am avut serviciu ci am lucrat la diferite proiecte personale, nevoia mea de familie s-a umplut și acum primează alte nevoi?
M-a tulburat mult această descoperire și nu prea știu ce să fac cu ea. Însă recent lucrând cu un coach am descoperit că nu îmi place să stau în situații de nesiguranță și am observat că am tendința de a lua decizii grăbite pe care mai târziu le regret. Așa că acum stau și observ experiențele prin care trec, de parcă nu aș fi eu, ca și cum m-aș uita la un film, curioasă ce se va mai întâmpla pe parcurs. Fără decizii. Voi lua o decizie doar când va veni cu un sentiment de liniște și căldură, fără să înțeleg de unde. Cred că revelație îi zice.
În timpul ăsta mă bucur în continuare de familie și mă implic în proiecte pe care mi le doresc și aștept să văd ce mai descopăr despre mine și ce alte oportunități mi se oferă.
Tu la ce visezi? Răspunde în comentarii, sunt tare curioasă să aflu gândurile tale.