Deseori când văd că alți copii citesc mai bine și mai multe cărți decât Vlad, vorbesc mai bine germană sau se descurcă mai bine la matematică, îmi vine foarte greu să nu îl compar cu ei și să mă gândesc că ei vor fi cei cu care va concura pentru un loc la facultate sau în piața muncii. Și mă întreb din nou dacă am procedat corect alegând o școală primară cu mai puține teme, insistând să facă sport și să stea afară, oferindu-i cât mai multe experiențe de viață.
Nu știu cum e cu voi, însă eu nu am idee pentru ce să îmi pregătesc copilul, ce va face el când va fi mare. Cum va arăta piața muncii peste 10 ani cu tehnologia care avansează foarte rapid, ce profesii vor mai exista? Când îl întreb, nici el nu are nici o idee. Abilitățile care se pot observa clar sunt cele sportive. Ce fac, în ce direcție să îl ghidez?
Dacă vrei să înțelegi mai bine de ce reacționezi așa cum reacționezi în anumite situații, te invit la atelierul pentru părinți ”Tu te respecți pe tine?”, poți să te înscrii aici.
Pentru că sunt ferm convinsă, atunci când gândirea mi-e liniștită și eu sunt relaxată și bine, că fiecare dintre noi ne vom găsi pasiunea și o vom urma dacă avem spațiul de încredere necesar pentru explorare, am hotărât să urmăresc a-i da niște baze necesare în orice relație, fie ea în sport, cuplu sau profesională:
Așa că discutăm des despre:
- Ascultare – să asculți ca să poți fi ascultat sau invers, însă nu poți vorbi doar tu și când vorbesc alții să nu îi bagi în seamă, e lipsă de respect și îngâmfare (consideri că tu le știi pe toate și nu ai nimic de învățat). Ca să învețe asta stau și îl ascult când are ceva de zis, ne consultăm și alegem calea cea mai bună împreună cu argumente pro și contra.
- Observare – când vezi că Frau e nervoasă, nu te duci la ea să pârăști un coleg și faci liniște, că altfel o să iasă cu scandal sau atunci când sunt obosită sau nemâncată sunt irascibilă și după ce o perioadă i-am tot spus asta, acum îmi scoate el mâncare din frigider și pregătește. La serviciu s-ar transpune în faptul că nu-i cer șefului o mărire când are o zi proastă.
- Înțelegi perspectiva celuilalt înainte să judeci – aici discutăm des despre de ce colegii lui reacționează într-un anumit fel la școală sau la fotbal.
- Spiritul de echipă cu sloganul ”nu lăsăm pe nimeni în urmă” – când am fost în tabără niște băieți s-au îndepărtat mult de grup, inclusiv Vlad și astfel am fost nevoită să decid doar eu cu ghidul ca o parte să ne întoarcem și alții să meargă mai departe. La urmă am aflat că și Vlad și-ar fi dorit să se întoarcă, însă pentru că nu s-a adaptat grupului și a luat-o înainte a ratat ocazia să-ți spună părerea.
- Frica ne împiedică să încercăm și să progresăm – la fotbal, dacă în meci nu încearcă lucrurile învățate la antrenament de frica consecințelor, pierd meciul.
- Să-și găsească o motivație în lucrurile mai puțin plăcute pe care ”trebuie” să le facă: aici vorbim de lecțiile la școală sau de treburile de făcut prin casă, de exemplu punem împreună masa eu strâng el spală vasele. Dacă facem lucrurile împreună, terminăm mai repede și avem mai mult timp să petrecem împreună sau cu o activitate care ne place mai mult.
Voi pentru ce îi pregătiți, ce discuții aveți cu ei și sunt ele aliniate cu faptele voastre, cu modul în care interacționați cu cei din jur și vă trăiți viața?
Află 5 lucruri de făcut pentru începutul de an școlar și înscrie-ți copilul la atelierul ”Cum să vorbești în fața clasei” din 16.09 aici.
Vă invit să explorați programul atelierelor lunii septembrie și să vă înscrieți, locurile sunt limitate. Ne vom adresa adulților și copiilor cu jocuri și discuții menite să le deschidă mintea la noi posibilități de a vedea și experimenta viața. Dacă nu găsiți atelierul potrivit, urmăriți-ne pe Facebook și Instagram și abonați-vă la newsletter pentru a vă inspira din poveștile împărtășite pe blog.