Aici chiar nu e loc de ”fă ce zice popa nu ce face popa”. Empatia înseamnă capacitatea de a privi prin ochii altei persoane, mai mult, capacitatea de a ne conecta cu o experiență similară pe care noi am avut-o și a trăi aceleași sentimente pe care cealaltă persoană le trăiește.
Cum ajutăm copiii să-și dezvolte empatia? Aici chiar nu e loc de ”fă ce zice popa nu ce face popa”. Ei vor copia acest obicei de la persoanele cu care își petrec majoritatea timpului. De aceea e bine să te asiguri că cei cu care copilul își petrec timpul au aceleași valori cu tine. Dacă vrei să fie empatic, persoanele respective de la after sau grădi trebuie să arate empatie, grupul de joacă sau de sport la fel.
De multe ori ies cu Vlad împreună să îl plimbăm pe Ari și când suntem împreună adun eu de obicei caca-ul, chiar dacă e rândul lui Vlad să scoată câinele afară. Mi-am făcut deprinderea să leg punga înainte să o arunc la gunoi și Vlad mă întreabă, de ce fac asta?
Citește aici alte aventuri educative cu Ari, câinele nostru.
Pentru că petrec mult timp afară cu câinele la plimbare, am observat că persoanele care mătură strada și golesc coșurile de gunoi stradale, au obiceiul de a căuta obiecte utile în gunoi și bagă mâna și scot ce le e de folos. Sună un pic amuzant, însă mie mi se pare trist. Oamenii fac asta din nevoie, pentru că sunt săraci.
Observând că au obiceiul acesta, atunci când adun caca-ul și îl arunc la gunoi, mi-am făcut deprinderea să leg punga înainte, ca să nu dea oamenii când adună sau caută prin gunoi cu mâna în el. Mă gândesc că oricum demnitatea lor este destul de afectată că fac lucrul acesta, fără să mai bage mâna și în fecale.
I-am spus asta lui Vlad și el zice ”Mami, tu te gândești și ești drăguță cu toată lumea.” Nu știu dacă e chiar așa, însă am o capacitate foarte mare de a observa lucrurile din jur, a asculta și pe lângă asta și o imaginație foarte bogată. De aici cred că reușesc să conturez perspectiva celor din jur.
Ieri Vlad îmi povestește că a văzut un filmuleț pe Youtube cu ”Bullying”, niște adolescenți s-au purtat urât cu o persoană în vârstă. ”Au lovit-o, au batjocorit-o și nici măcar nu și-au cerut scuze” spune el. ”Mi-a venit să plâng, așa de milă îmi era de ea. Și în film ea îi întreabă Voi nu aveți bunică?” Acasă a insistat să ne și uităm împreună la film și așa am descoperit toată povestea și am avut ocazia să discutăm despre prietenie, cum arată prietenii adevărați și despre valori comune.
Dacă vreți să aveți un copil empatic, vă invit să vă observați comportamentul. Ce învață copilul din cum mă interacționez cu el și cu cei din jur? Mai departe vă invit să vă folosiți de orice ocazie pentru a-i transmite și a discuta valorile familiei dvs. O reclamă, ceva auzit la radio, un film etc. Aceste mici oportunități sunt momente foarte utile pentru ei.
Dacă este sănătos pentru noi să empatizăm sau nu, voi scrie în alt articol, căci eu nu prea sunt de acord cu această formă de sprijin pentru cei din jur. Poate însă e o etapă necesară în dezvoltarea inteligenței emoționale.
Dacă timpul nu vă ajunge sau alegeți să petreceți o după-amiază de relaxare, (cu toții avem nevoie de ele), fără copii, aduceți-i la atelier, ne jucăm noi cu ei. Vă invit să vă înscrieți copilul la atelierele lunii octombrie
”Am curaj să vorbesc în fața clasei” pentru copii de 7-9 ani din 6.10 înscriere aici,
”Încerc, greșesc și merg mai departe” pentru copii de 9-12 ani din 7.10 și, înscriere aici. și
”Știința corpului” din 13.10 pentru copii de 7-9 ani, înscriere aici.
Găsiți detalii despre evenimente și poze de la ateliere pe pagina de Facebook Cursuri Pentru Viață, vă așteptăm cu drag!