Copiii învață în orice moment pe care îl petrec alături de noi, modele de gândire, relaționale sau de comportament.
Ieri când l-am luat pe Vlad de la școală l-am găsit făcându-și temele pe terasă la cofetăria de lângă școală. M-a întrebat dacă nu putem să mai stăm și m-am gândit că de ce nu. E o toamnă foarte frumoasă și merită să profităm de fiecare moment afară la soare. Teme la terasă. Sună bine. Stăm.
Ce a învățat? Să ne bucurăm de soare și natură și să fim flexibili cu programul dacă nu avem constrângeri.
Au venit și alți copii, s-au mutat toți la altă masă și m-am bucurat că se bucură împreună de temă, poate astfel se mai îmbunătățește perspectiva asupra școlii și a temelor în general. Eu mi-am văzut de ale mele, am dat telefoanele necesare și organizat întâlniri și ei și-au făcut fiecare exercițiile.
Pe drum spre casă am discutat în mașină despre posibilitatea de a participa la atelierul oferit de doamna învățătoare pentru a crea lampioane. Vlad a fost mai de mult la o astfel de activitate și a ținut minte că e plictisitoare și pentru copii mici. M-am folosit de oportunitate să îi explic:
că nu întotdeauna e benefic să lăsăm experiențele din trecut să ne influențeze deciziile din prezent, putem pierde lucruri interesante.
Mai târziu i-am arătat poze de la atelier și i s-a părut interesant. El mi-a spus că a sperat că vor ieși băieții la fotbal, da nu au răspuns la telefon. M-am folosit de ocazie să îi spun proverbul ”nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard” și să îl întreb ce crede că înseamnă. S-a gândit, a nimerit-o până la urmă. Scopul a fost să îl încurajez să gândească, să-și antreneze mintea. Mai târziu îi spun că vreau să fac niște dulceață de gutui și Vlad spune
”Nu știu dacă îmi place dulceața de gutui. Nu mai bine faci tu de zmeură, să nu dăm vrabia din mână pe cioara de pe gard?”
Mă simțeam cam lipsită de energie pentru că nu am dormit suficient, de aceea am refuzat invitația lui Vlad la joacă ba chiar l-am rugat să fie înțelegător cu mine pentru că am observat că sunt irascibilă. ”Mami, gândește rapid!” Și-mi aruncă cu mingea direct în cap. Evident că m-am rățoit la el ”Măi copile, n-ai văzut că am mâinile ocupate?” După care mi-aduc aminte așa ca prin ceață că sunt obosită și nu prea mă simt bine, respir adânc și îmi cer scuze, amintindu-i că nu sunt în formă. Zice și el că îi pare rău, ”am uitat, tu de obicei reacționezi imediat.”
Ce a învățat? Cum comunicăm într-o relație și cum ținem cont de starea pe care o avem noi și cei din jur în interacțiunea cu ei.
În drum spre casă mi-a povestit despre ora de franceză, la care au început să se uite la filme și ce mult îi place. E așa de ușor să atragi un copil spre materia pe care o predai dacă intri un pic în lumea lui. ”Dar terminațiile le mai știi?” am întrebat eu. Am început să le repetăm, la franceză, română și germană, așa în drum spre casă, eu cu câinele el cu mingea.
Învățarea are loc în orice moment. Nu este nevoie să planificăm tot timpul copilului ca să învețe la ateliere, limbi străine, activități educative. Ne putem folosi de timpul petrecut împreună pentru a le transmite valorile pe care le avem. Fiți siguri că ce văd la dvs, părinții acum, le va dicta felul în care vor aborda viața, învățarea, situațiile de joacă.