E foarte ușor să emitem judecăți și să îi rănim pe cei din jur, fără să ne dăm seama. Eu sunt foarte atentă la aspectul acesta, pentru că mi-am propus să fiu curioasă cu privire la cei din jur și să nu dau curs gândurilor critice, care apar însă din ce în ce mai rar.
Mi-am adus aminte de o discuție pe care am avut-o cu un băiat de patru ani. Am fost în vizită la ei, la un grătar și eu eram îmbrăcată cu pantalonii lălâi și rupți bine în genunchi.
Am stat la masă unul lângă altul și el a pus mâna pe piciorul meu, prin gaura pantalonilor și m-a întrebat:
–De ce ai pantalonii rupți?
-Așa i-am cumpărat, am zis, mi-a plăcut modelul acesta.
-Și nu ție-e frig?
-Îi port vara. Dacă vreau să îi port iarna, îmi iau ștrampi pe dedesubt.
S-a mai jucat un pic cu degetul pe picior și gaura de la pantaloni și și-a îndreptat atenția spre alte lucruri.
Este prima oară când nu am simțit nici o urmă de prejudecată, ironie, glumă nesărată, aluzie etc. într-o discuție legată de pantalonii mei rupți. Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu el și să ăi explic de ce port astfel de pantaloni, lucru care nu prea se întâmplă când aud comentarii de genul:
-Ți-au făcut reducere de i-ai luat rupți?
Cum ar fi dacă în loc să emitem judecăți, am fi curioși cu privire la un subiect? În loc să glumim pe seama unei persoane (cu o notă de răutate, mică adevărat dar pe care o simt, chiar dacă aleg să o ignor), să spunem un lucru care contribuie la bunăstarea celuilalt, cum ar fi:
-Ce bine arăți azi! Și un zâmbet.
Dacă nu suntem curioși să aflăm ce simte, ce crede, de ce a ales un lucru o persoană, dacă nu avem nimic de spus care contribuie la bunăstarea lor și a noastră (eu una nu mă simt bine când sunt răutăcioasă), hai să încercăm să spunem ceva drăguț în loc, sau cel puțin să tăcem din gură. Gânduri avem toți, diferența face cărora alegem să le dăm viață.
Voi ați fost drăguți cu cineva astăzi? Cum v-ați simțit? Mi-ar plăcea să aud poveștile voastre în comentarii.