Comunicarea pozitivă este forma de comunicare care transmite clar ce este de făcut și vine cu o senzație de bine în corp.
Orice instrucțiune poate fi formulată pozitiv, astfel încât să le transmitem clar copiilor ce vrem de la ei, să-i invităm la dialog și la colaborare
- Nu arunca pe jos / aruncă la coș sau păstrează până ai unde să arunci
- Nu te mai juca cu mingea în casă / cu mingea ne jucăm doar afară, în casă poți să te joci cu
- Nu îl mai tachina pe fratele tău / las-l în pace pe fratele tău sau fii mai drăguț cu fratele tău
- Nu mai vorbi urât / ce alt cuvânt poți să alegi ca să spui…
- Niciodată nu îți pui hainele la loc / În fiecare zi își aduc aminte să îți pui hainele la loc, cum să facem să ții minte?
- Nu mai lovi copiii / Te-ai înfuriat tare când ți-a luat jucăria? Cum altfel puteai să-i arăți în afară de să-l lovești
Când recepționăm comunicare pozitivă, creierul nostru produce dopamină, substanță care ne face să crească nivelul de adrenalină, ne simțim mai energetici și mai încrezători în forțele proprii.
Când recepționăm comunicare negativă, creierul nostru produce cortizol, substanță care este eliberată când experimentăm situații în care ne simțim inconfortabil sau amenințați. Scopul este să ne alerteze pentru a părăsi acea situație și a ne refugia în siguranță. Astfel devenim stresați și ne e frică, putem chiar transpira.
Pentru că eu am câine m-am gândit că unii dintre voi rezonați cu exemplul acesta. Toate comenzile pe care le execută câinii sunt pozitive, comunicând clar dorința stăpânului: Șezi, culcat, la pas, latră etc. Vă imaginați cum ar fi să îi spunem câinelui în loc de ”așteaptă” – ”nu te du acolo”?
Dacă vreți să experimentați frustrarea și neputința care vine cu instrucțiunile negative, vă propun un joc de grup:
Este nevoie de minim trei persoane pentru a începe jocul, una iese din cameră. Restul grupului stabilește o poziție pe care prima persoană, cea care a ieșit din cameră să o mimeze, de exemplu stând turcește pe jos cu mâna la frunte. După ce au stabilit poziția, cel de afară intră în cameră iar cei din grup trebuie să îl ghideze, spunând doar instrucțiuni negative ce să facă ca să ajungă în poziția imaginată de ei. De ex: ” Nu sta în picioare.” ”Nu ține brațele pe lângă corp” și altele.
După aceea se discută liber cât de ușor a fost să obțină poziția dorită și cum s-a simțit persoana care a primit instrucțiunile negative.
Cum funcționează comunicarea negativă, cum v-ați simțit? Lăsați-mi un comentariu.
Pentru programe personalizate de creșterea încrederii în sine și dezvoltarea abilităților socio emoționale ale copiilor, vă rugăm să ne contactați la coaching@oanavaideanu.com sau 0729039511, ne bucurăm de cererile și sugestiile voastre. Oferim programe pentru afterschooluri și grădinițe sau săptămâna de școală altfel.
Sursa https://www.linkedin.com/pulse/affects-positive-negative-communication-martin-johnson