Abilitățile și obișnuința de a face lucruri se dezvoltă prin exercițiu, greșeli, perseverență, încurajări. Nici un copil nu a devenit independent peste noapte, în timp ce mama, tata sau bunicii făceau totul în locul lui. Mai mult, dacă întrebi un părinte cum vrea să fie copilul lui când va fi adult, mai mult ca sigur că unul din cuvintele care îl vor descrie va fi ”independent”. Ce faci acum ca să îi cultivi independența?
–Mami, pot să vin singur cu autobuzul acasă?
-Vrei tu să vii? Că oricum sunt în oraș și pot să trec să te iau fără mare efort.
-Da, vreau., îmi place cu autobuzul. Îmi dai cartela?
Așa a început dimineața. Ce credeți? L-am lăsat. Mă bucur că își dorește să fie independent, ba chiar îl încurajez. Sunt singură mai tot timpul cu el, câine, business și mă omoară drumurile prin București, îmi mănâncă vreo trei ore pe zi.
Până la prânz planurile s-au schimbat și vine un coleg de clasă la noi, îi iau eu cu mașina ca să nu fie vreo problemă.
Pe drum le spun că eu trebuie să plec repede de acasă, aveam programare la service și supă aceea meci de volei.
-Vă descurcați, da?
-Daaaa!
Ca o mamă ”responsabilă” ce sunt îi trimit să ia shaorma. Trebuie să traverseze un bulevard.
Vin înapoi și stăm toți la masă, ne amuzăm cu mâncare, povestim fiecare de-ale lui. Îmi place să fim mai mulți la masă. După aceea fug la service cu mașina.
Ce fac copiii, de la 3 după-amiaza, până se culcă:
Strâng masa
Ies cu câinele afară, minim jumătate de oră
Își fac temele
Se joacă
Mănâncă de seară, și-au fiert crenvurști, strâng masa, pun vasele în chiuvetă
Dau câinelui de mâncare
Ies iar cu câinele afară
Își fac patul, întind canapeaua, aduc așternut, asta ca să doarmă împreună în sufragerie
Pun lumina de veghe în priză ți închid ușa la sufragerie
Ușa de la intrare era încuiată
Ce fac copiii de dimineață:
Trezit
Pregătit castroane, mâncat cereale cu lapte, strâns castroane, strâns cerealele și laptele, asta în timp ce eu făceam sandviciurile pentru la școală
Strâns așternuturile din sufragerie, trântit pe pat în dormitor (le-am adus eu aminte)
Făcut bagajul pentru fotbal (tot cu gura pe ei)
Împachetat sadviciuri și pus în ghiozdan (V-ați împachetat sadviciurile?)
Atenție: Niciodată nu am criticat felul în care fac un lucru. Pentru ei este un proces de învățare, pe măsură ce exersează vor reuși din ce în ce mai bine. Și dacă chiar nu îmi place cum a făcut ceva, că am eu o idee fixă despre cum să fie, corectez când nu mă vede și îi arăt altă dată când fac eu. De ex. Vlad, uite cum spăl vasele pline de grăsime. Cu mult detergent și apă fierbinte, că altfel rămân grase. Și îi arăt cum rămân și cum ar trebui să fie. Altă dată, când fac eu, nu atunci când face el.
Cam așa a decurs seara de marți și dimineața de miercuri. Eu îi ajut doar cu ce nu pot ei să facă sau dacă Vlad îmi spune că n-are chef șă mă roagă să fac eu azi pentru el. Și să știți că și el face pentru mine lucruri. Îmi cumpără ce știe că îmi place, îmi pune apa la fiert pentru cafea sau face clătite.
De multe ori mi-e greu să îl las să facă atâtea însă altfel nu ne descurcăm. Pe de altă parte sunt sigură că această independență îl va ajuta foarte mult. Voi ce le dați voie copiilor să facă? Cu ce contribuie la viața de zi cu zi și la ce vârstă?