În fiecare zi apar oportunități cu ajutorul cărora putem să modelăm copiii și să le transmitem valorile noastre. Iată o idee despre cum puteți să îi încurajați să încerce să se descurce singuri și în același timp să iși dezvolte și abilitățile socio-emoționale. Adică să exerseze negocierea, bazată pe nevoile diferite ale părților implicate, cu obiectivul ca fiecare să câștige. Sună pompos? Da. De fapt e super jucăușă toată povestea.
Ieri s-a nimerit să iau încă doi colegi de-ai lui Vlad de la școală spre fotbal. Sunt norocoasă să am o comunitate de părinți în jur, dornici să colaboreze și să ne susținem unul pe celălalt, lucru care m-a și ajutat foarte mult de când e Vlad la școală.
Vlad fuge spre mașină și ceilalți doi după el.
-Mami, știi ce-am făcut?
-Nu-i spune bă!
-Ce-ai mă că mami nu ne ceartă, râde când facem prostii.
Și începe să-mi povestească cum au fugărit o pisică și unul dintre băieți a intrat printre gratiile de la gardul unde încercase să se refugieze și a urmărit-o în continuare. Mie mi se pare super amuzant ce consideră ei ”prostii” și râd.
În drum spre fotbal comandăm mâncare și se schimbă în echipamentele de antrenament.
-Pfuuuu! Luați putiferele astea de aici, că leșin și facem accident. Deschideți geamurile! Strig eu și mă prefac că nu am aer. Băieții râd toți, țipă putifere, putifere și mai flutură un pic șosetele. Ăsta este momentul nostru de conectare, mamele de băieți vor înțelege, cele de fete se vor minuna.
La restaurant, ne aduce mâncarea și unul din băieți dă tonul:
-Oana, îmi tai carnea, te rog?
-Da poți să-ți tai singur, te-am mai văzut tăind, zic eu. Urmează și ceilalți doi cu aceeași cerere. Stau să mă gândesc un pic ce să fac. Să le tai, să îi las pe ei și îmi vine o idee.
–Îmi dați fiecare câte trei cartofi prăjiți și vă tai.
-Nuuu mai vreau! Zic imediat Vlad și unul dintre băieți, cel de-al treilea a fost de acord. Zis și făcut. Chiar i-am mâncat trei cartofi.
Ceilalți încep să își taie și evident că se descurcă.
Eu îi spun lui Vlad să mănânce roșiile, celălalt băiat spune că lui îi plac super mult castraveții murați. Atunci Vlad spune:
-Hai să facem schimb. Îți dau castravete și îmi dai roșie.
-Nu, că îmi plac și roșiile.
-Îți dau doi castraveți pe o roșie, insistă Vlad.
Oferta asta a fost acceptată. Înarmat cu castraveții l-a întrebat pe celălalt băiat dacă nu face schimb. I-a dat un castravete pe o roșie. Eu le-am atras atenția că puteau să iasă toți mai câștigați și au început să se gândească cum. În același timp Vlad zice:
-Îmi tai al doilea șnițel, îți dau 3 cartofi. Am tăiat, am luat cartofii și le-am explicat ce înseamnă nevoi de bază și cum Vlad a fost dispus la negociere doar după ce a fost sigur că mănâncă întâi cât îi trebuie.
Ce au învățat?
Să aleagă ce e mai important pentru ei într-o situație.
Să aibă încredere în forțele proprii.
Să se folosească constructiv de toate resursele, chiar dacă pare la prima vedere că nu sunt folositoare.
Să își regândească strategia pe parcurs în funcție de nevoile satisfăcute și cele nou apărute.
Spațiul de încredere, confort și relaxare ajută orice persoană să își dezvolte abilitățile. Încrederea că indiferent dacă reușești sau nu ai pe cineva în colțul tău te ajută să mergi mai departe și să perseverezi. Mesajul atunci când un copil încearcă să facă ceva și nu reușește este: ”Ai încercat și nu ai reușit. Ce puteai face diferit?” ”Sunt tare mândră de tine că ai încercat, data viitoare vei ști mai multe.”
Pentru programe personalizate de creșterea încrederii în sine și dezvoltarea abilităților socio emoționale ale copiilor, vă rugăm să ne contactați la coaching@oanavaideanu.com sau 0729039511, ne bucurăm de cererile și sugestiile voastre. Oferim programe pentru afterschooluri și grădinițe sau săptămâna de școală altfel.