Mulți părinți evită să îi lase pe copii, fie ei și la vârste mai avansate, 10-12 ani, să își asume consecințele faptelor lor din diferite motive: e prea mic, nu înțelege, nu știe să facă, eu fac mai bine sau mai repede. Eu îl las pe Vlad să repare ce a grești, pentru că cred că este singura metodă de a înțelege cum funcționează asumarea unei responsabilități.
E luni și ne pregătim de plecat la școală. Aveam o datorie la unul dintre părinții copiilor de la Vlad din clasă și întreb:
-Vlad, îi duci tu lui A 100 de lei?
-Da.
-Îi pun în plic.
-Ok.
Îl bagă în ghiozdan. Când ajungem la școală îi mai aduc o dată aminte să îi dea banii. Ok.
Când vine acasă întreb.
-I-ai dat banii?
-Nu, am uitat.
-Nu-i nimic, îi dai mâine, ai grijă să nu îi pierzi.
Ziua următoare, marți, îi aduc iar aminte înainte să îl las la școală, după care îmi iese din minte subiectul. În weekend când ne mai liniștim, mi-aduc aminte. Verific ghiozdanul și banii erau tot acolo.
-Vlad, ai uitat de bani?
-Oooof, da, am uitat. Îi dau luni.
Luni îi mai aduc o dată aminte și seara când ajunge acasă verific iar ghiozdanul.
-I-ai dat banii, da?
-Nu, am uitat.
-Cum nu, că nu mai sunt acolo.
Vine și el și verifică, caută în tot ghiozdanul, nu mai erau.
-Nuuuu! Cred că mi-i i-a furat cineva.
Știam că se mai fură pe la ei pe la școală. Am vorbit cu învățătoarea să întrebe în clasă, poate totuși i-au căzut și i-a găsit cineva. Banii nu apar. Ziua următoare îi spun lui Vlad:
-Să-mi dai 50 de lei din banii tăi, ca să îi înlocuiesc pe cei furați. Jumătate pui tu, jumătate pun eu.
-De ce, tu tot timpul mă pui să duc bani la școală, nu-i corect. Și copiii care fură sunt de vină.
-Nu e corect ca oamenii să ia lucruri de la tine fără să îți ceară voie și să nu le dea înapoi, nici să nu știi cine. E frustrant, nu-i așa?
-Da, normal. De ce umblă la mine în ghiozdan? Ar trebui să fie pedepsiți.
-Pentru noi ar fi bine să găsim banii. În al doilea rând ar fi fain să poți lăsa lucruri în clasă fără să stai cu frică că dispar, de-acord. Mă întreb cum s-ar putea pune asta în practică la școală.
– Păi să încuie clasa și să nu-i mai lase pe adolescenți să intre pe etajul nostru, să se uite pe camere cine intră.
-Oau, ce de idei bune.
-Cât despre cei 50 de lei , tot consider că trebuie să mi-i dai. Te-am întrebat înainte dacă ești de acord să duci banii sau nu. Ai spus că da. Asta înseamnă că ți-ai asumat responsabilitatea. Data viitoare să te gândești mai bine înainte să accepți să faci un lucru. Te-am pus să dai jumătate din bani pentru că tot timpul este responsabilitatea a două persoane într-o relație de colaborare.
A mai pufnit el un pic nemulțumit și s-a dus să îmi aducă banii.
Citește și Cum cresc un copil responsabil, mai în glumă mai în serios
După câteva zile ieșim împreună cu câinele afară. Ari în lesă. Ne întâlnim cu o vecină care merge tot timpul cu câinele ei fără lesă. Biju vine la Ari și îl sâcâie și Ari până la urmă reacționează, latră și se repede să-l sperie pe Biju. Doamna îl ceartă pe Biju și îl ia în brațe, la care Vlad zice:
-Vezi mami, doamna măcar își asumă. Duce câinele fără lesă și când Ari l-a mârâit, nu ne-a făcut nouă observație, l-a certat pe el și l-a luat în brațe.
-Așa e Vlad.
Am fost super surprinsă de cât de clar a înțeles Vlad ce înseamnă să îți asumi partea ta de responsabilitate când iei o decizie. Tu cum ajuți copilul să înțeleagă ce înseamnă responsabilitatea?
Pe 7-8.09 organizăm atelierul Cum să vorbesc în fața clasei, intră pe link să vezi de ce ar fi fain să vină și copilul tău și înscrie-te aici.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Pentru programe personalizate de creșterea încrederii în sine și dezvoltarea abilităților socio emoționale ale copiilor, vă rugăm să ne contactați la coaching@oanavaideanu.com sau 0729039511, ne bucurăm de cererile și sugestiile voastre. Organizăm tabere și oferim programe pentru afterschool-uri și grădinițe sau săptămâna de școală altfel pe tema inteligenței emoționale, stimei de sine, oportunităților online și educației sexuale.