Eu chiar în timp ce scriu acest articol cred că am răcit. Și nu prea sunt în formă. Și mă gândesc că o să strănut la magazin și mă vor da afară. Port mască, nu e vorba de asta. Și îmi curg mucii în ea. Nu știu dacă voiați să știți asta.
Vlad a plecat la Florin, așa că voi fi singură cu Ari, câinele meu, o perioadă. Îmi place să-l am pe Vlad cu mine și să am grijă de el. Plus că e mare și putem discuta tot felul de lucruri acum. O să-mi fie greu fără el.
Tu cum te simți? Ți-e teamă că nu te vei descurca cu banii? Ai alte gânduri care te sâcâie? Cele cu privire la sănătate, poate? Te-ai săturat de stat în casă cu copiii care vor tot timpul ceva de la tine și dacă nu te joci cu ei stau pe tabletă și tu te simți vinovată, țipi la ei și dup-aia te simți și mai rău?
Otilia Mantelers a scris un articol foarte fain care pe mine m-a ajutat un pic să înțeleg ce se întâmplă cu reacțiile mele în relația cu Vlad, De ce să nu idealizăm această perioadă de stat acasă.
Și Cristina Oțel e plină de resurse și aduce informații utile în Pauza de bine despre cum trece ea cu copiii și soțul prin această perioadă restrictivă și alte subiecte. Parcă e tot timpul eliberator să auzim că și alte persoane simt ca noi și că nu este la toți numai o bucătăreală fericită, joacă cu copiii și relație cu partenerul împlinită.
Eu am luat statul acasă drept o provocare. Mi-am făcut repede un program ca să am zilnic o rutină, asta mă ajută când lucrez de acasă. Mă trezesc la șapte și fac 30 de minute de yoga, după care pregătesc micul dejun și mănânc cu Vlad. Mai departe lucrez până la 12:00 când ies cu Ari afară o oră și după aceea mâncăm până la 2. Și tot așa.
Profesional am început să bugetez pe termen scurt și mediu cu trei scenarii, cel mai rău (nu mai am nici un venit), mediu, am ceva venit și bun, cu venituri care să îmi acopere cheltuielile. Am redus cheltuielile la minimum, renegociat chiria pe trei luni. Am făcut un plan cu de unde am șanse să obțin venituri în termen scurt și m-am pus pe treabă, să pun în practică să mă asigur că am făcut tot ce pot ca să le obțin. Asta mă ajută cu încrederea în forțele proprii.
Prima provocare pe care am trecut-o cu bine a fost să coordonez învățarea online la grădinița cu care colaborez. A doua a fost să reducem cheltuielile pe de-o parte și pe de altă parte să aducem valoare prin ce oferim online astfel încât părinții să plătească contribuția în continuare ca să putem trece cu bine peste această perioadă. Am avut timp două săptămâni. Pare că am reușit. Și în afară de faptul că am avut o satisfacție mare, mi-a adus și venituri, m-am mutat cu gândul dela scenariul cel mai rău la cel mediu.
Te întreb din nou, tu cum ești? Poți să-mi scrii și să vorbim sau să mă suni dacă ai nevoie. Și vreau să-ți aduc aminte că oricum te simți e în regulă. E în regulă să ai chef câteodată să faci lucruri și altă dată nu. La fel să te enerveze copiii din când în când. E ok să vrei să îți iei timp pentru tine. Sau să vrei să ieși din casă. E ok să-ți fie frică că te îmbolnăvești. Nimeni nu are o rețetă despre cum să fii în această perioadă.
PS. De mâine încep să povestesc cu copiii de 9-12 ani de la ora 10:00 online despre cum să fiu mai încrezător în forțele proprii. Ce înseamnă încredere în sine în această perioadă? Cum pot eu să ajut? Pot să fac ceva ca să contribui la această situație? Facem colaje, ne testăm simțurile, scriem bilete de recunoștință. Clic pe link pentru înscriere, avem cinci locuri disponibile.