Îi văd deseori pe copiii cu care colaborez că spun lucruri sau fac acțiuni care îi rănesc pe cei din jur. Câteodată o fac intenționat și câteodată nu observă. Cum îi învățăm să fie empatici?
Jocul de mai jos are ca scop vizualizare semnelor pe care le lasă un ”nu vreau să te joci cu mine” sau ”nu mai ești prietenul meu”, ”nu vreau să vorbesc cu tine” sau ”lasă-mă în pace”.
Cum funcționează jocul?
I-am provocat pe copii ca fiecare să deseneze o inimă. Pasul următor să o decupeze și să pună pe ia ce oferă ei, un zâmbet sau ajutor. Pe urmă i-am rugat să se gândească la o întâmplare când alți copii i-au jignit și s-au simțit singuri sau triști.
Dan a povestit cum lui îi spuneau ”dinți de castor și nu numai o dată” și nu voiau să se joace cu el. Marius a povestit cum copiii i-au făcut cu mâna veseli că ei pleacă, când el era pedepsit și nu avea voie să meargă. ”Râdeau și spuneau -pa, noi plecăm”.
Le-am povestit și eu o întâmplare de când eram mică care m-a supărat tare. Am mototolit inima pe care am decupat-o, le-am spus ”așa m-am, simțit.”
Apoi i-am invitat și pe ei să o mototoleasca. După care i-am rugat pe toți să o netezească.
Ce au învățat?
Poți să o faci la loc cum era înainte să o mototolești? La fel se întâmplă și cu inima noastră când cineva ne jignește sau când noi jignim pe cineva. Chiar dacă ne pare rău și ne cerem scuze, rămân urme. Când a auzit, Marius nu a vrut să o mototolească, a zis că el îndoaie doar un colț. Dan a scris mesajul pe ea.
Andrei a rupt inima din greșeală. L-am ajutat să o lipească și m-am folosit de exemplu ca să arăt că chiar dacă reparăm o inimă rănită, rămâne un semn.
Voi cum le explicați copiilor urmele pe care le lasă vorbele și acțiunile noastre?
Pe noi ne găsiți cu activități pentru copii în Cluj și București, în special online. Clic pe link pentru programul oferit.