Ancorați în tiparele: „alegi o meserie, faci o facultate, te angajezi”, ne sperie dorința copiilor noștri de căutare a identității și de perspectivă lărgită asupra opțiunilor. Ne sperie și faptul că includ în ecuație alte valori decât cele după care ne-am ghidat noi: siguranță financiară, familie, loialitate față de angajator.
Cum comunici cu adulții blocați în tipare?
Vorbind des cu fii-miu, am realizat că trebuie să-l învăț cum să interacționeze cu adulți (ca mine) – adică, blocați în tipare învechite și o realitate care nu mai corespunde cu lumea în care trăiesc ei. Discutăm despre ton, despre cuvintele pe care le poate folosi și cum să-și exprime dorințele astfel încât să-și atingă obiectivele. Și, dacă e să fiu sinceră până la capăt, mă surprind de multe ori că spun exact lucrurile din energia de care îl avertizez.
Ce îmi doresc pentru copilul meu?
Am muncit ani întregi să nu fie nevoie să pornească de la zero, să aibă tot ce-i trebuie – acces la sport, educație, călătorii, experiențe. Și totuși, uneori aș vrea să gândească ca mine acum 20 de ani. Să fie preocupat de independența financiară, să aleagă o facultate care duce la un job stabil și sigur.
Dacă îl întreb ce vrea, răspunsul este simplu și teribil de sincer: „Vreau să descopăr ce-mi place. Încă nu știu. Dar știu că vreau să am timp pentru mine și să fiu cu prietenii.”
Planul de viață pe care l-a identificat recent? Glumește: „Câștig la jocuri, bag banii într-un apartament și trăiesc din chirie.” Practic, a descoperit pasiv income mai repede decât noi am aflat ce-i ăla salariu brut.
Concluzia?
Să ne observăm pe noi în primul rând. Să ne ținem fricile sub control. Să-i ascultăm cu mintea deschisă, chiar dacă uneori pare că nu spun „nimic serios”.
Bine… Asta nu înseamnă că ne apucăm să-i întreținem până la 30 de ani, ca-n filmul cu Carrie Bradshaw și prietenii ei corporatiști. Dar nici nu tragem concluzii definitive pentru că, la 17 ani, încă „nu știe ce vrea să facă”.
Ce e de făcut? Să vorbim. Să-i ghidăm, nu să-i forțăm. Poate consiliere pentru descoperirea abilităților, o recomand cu drag pe doamna, Corina Neagu, pe care o găsiți aici, completat de conversații cu argumente, nu cu imperative. Și mai ales, să avem încredere în ei că își vor găsi calea.
Tu cum gestionezi discuțiile despre viitor cu copilul tău? Ai trecut printr-o situație asemănătoare? Hai să povestim în comentarii!
Ai pălărie de lider de oameni sau profesionist HR? Parenting-Friendly Organization este un proiect destinat acelor companii care vor să își susțină și să valorifice angajații în toate rolurile pe care le ocupă, să fie bine atât la serviciu, cât și acasă. Te invit să explorăm împreună cum putem face echipele mai incluzive și cum putem integra acest echilibru valoros în cultura organizațională.
Dacă vrei să aduci această abordare și în compania ta, hai să discutăm despre cum putem construi programe care sprijină angajații părinți. De asemenea, te încurajez să descoperi mai multe idei și perspective în cartea mea, Din sala de ședințe la locul de joacă. Contactează-mă pentru a explora soluții personalizate pentru organizația ta!